Istoria Bibliotecii Universității de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu" începe, cumva în mod paradoxal, cu mulți ani înainte ca aceasta să fie întemeiată efectiv, și anume, începe în 1891, când se înființează la București Societatea Arhitecților Români - organism menit să structureze și să consolideze tânăra breaslă a arhitecților din țara noastră. Un an mai târziu, membrii acestui for aveau să pună bazele primei forme de învățământ superior de arhitectură din România: o școală particulară, ce va funcționa 5 ani, grație entuziasmului și dedicării acestor pionieri ai profesiei, mari personalități ale culturii românești, printre care s-au numărat Ion Socolescu, George Mandrea, Ion Mincu, George Sterian și mulți alții.

Iată însă că în epocă, presiunea pieței de arhitectură și construcții impune realizarea unei forme de învățământ de stat care să ofere o diplomă și un statut valabile pentru cei ce o vor fi parcurs. După îndelungi tergiversări birocratice, în 1897 se înființează, în cadrul Faculțătii de Belle Arte din București, o secție de arhitectură. Această primă școală de stat izbutește să devină de sine stătătoare sub denumirea de Școala Superioară de Arhitectură de-abia în anul 1904, moment din care va funcționa cu o singură întrerupere de 3 ani între 1916 si 1919, până astăzi, schimbându-și doar numele și poziția în structura învățământului românesc.

Biblioteca școlii a fost înființată 8 ani mai târziu, în anul 1912, din donațiile primilor profesori ai școlii, care au înțeles să sprijine învățământul, venind în întâmpinarea nevoilor de documentare ale studenților cu propriile lor cărți. Printre cele dintâi donații se numără colecțiile personale ale unor arhitecți și ingineri ca Ion Mincu, Grigore Cerchez, Paul Smărăndescu, Ermil Pangratti - primul rector al Școlii - și alții. Sunt cărți fundamentale pentru studiul arhitecturii pe care acești dascăli le cumpăraseră în vremea propriei studenții în străinătate, le studiaseră cu sete, le iubiseră fără doar și poate și le trecuseră apoi celor care aveau să le continuie strădania. Sunt cărți rare care alcătuiesc "inima" Bibliotecii de astăzi.

Tot în anul 1912 începe și construcția unei clădiri proprii a școlii - spațiu extins apoi în anii '60 - în care funcționează de altminteri și astăzi universitatea noastră. Noua construcție, proiectată de reputatul inginer și arhitect Grigore Cerchez în stilul neoromânesc absolut emblematic pentru epoca respectivă, va cuprinde în alcătuirea sa spații speciale dedicate bibliotecii. Acestea se vor reorganiza și amplifica în perioada extinderii școlii, se vor muta apoi, după cutremurul din 1977, se vor reformula în numeroase rânduri, vor fi consolidate, modificate și modernizate în ultimele trei decenii, când la conducerea bibliotecii se va afla prof. dr. arh. Gabriela Tabacu, un profesionist de înaltă ținută intelectuală și morală, pentru care arhitectura și cartea sunt la loc de mare cinste. Sub atenta sa coordonare, în calitate de director, în anul 2002, va fi înființat Departamentul Informare-Documentare, o structură complexă, care va include deopotrivă compartimentele: Biblioteca, Editura Universitară "Ion Mincu" și Muzeul. Biblioteca va avea în compunere două săli de lectură: cărți și periodice, două secții: împrumut cursuri și premise, și trei birouri: relații cu publicul, evidență publicații și prelucrare publicații. Două depozite - de carte și de revistă - cu rol esențial în stocarea și conservarea publicațiilor, vor funcționa permanent în cadrul Bibliotecii.

În anul 2024, modificări impuse de actuala legislație, determină schimbarea organizatorică a departamentului, transformat în prezent în Direcția Informare-Documentare, structură ce include serviciile: Biblioteca și Editura Universitară "Ion Mincu", dar și compartimentul Centrul Expozițional Documentar, fostul Muzeu.